duminică, 3 aprilie 2011

Intre doua lumi - povestea unui baietel deosebit





  Radu Alexandrescu are 14 ani ºi a fost diagnosticat la 5 ani cu autism înalt funcþional. Este un elev eminent, are un dosar plin cu diplome de la toate concursurile ºi olimpiadele care s-au þinut de când a început ºcoala. A ratat doar Olimpiada de Religie, pentru cã s-a suprapus cu Concursul de Evaluare Europeanã la Matematicã. Este foarte atent la ore ºi, dupã cum spune chiar el, "eu nu învãþ, înþeleg".

De obicei nu-ºi ia notiþe. Chiar dacã ºi-ar lua, n-ar înþelege o iotã, pentru cã are un scris indescifrabil. De aceea, profesoarele ºi directoarea ºcolii au sfãtuit-o pe mama lui, Grazziela, sã facã o cerere la inspectorat, cãreia sã-i ataºeze ºi diagnosticul de sindrom Asperger, prin care sã cearã susþinerea tezelor unice în condiþii speciale. Aºa a obþinut un profesor cãruia el i-a dictat rãspunsurile, iar examenul a fost trecut cu brio.

"NU TREBUIE SÃ ÎNVÃÞ, CI SÃ ÎNÞELEG"

Pe de altã parte, însã, Radu nu poate sta la ºcoalã decât dacã este însoþit de doamna Mihai, o persoanã în vârstã, care-ºi are locul pe un scaun în holul ºcolii încã de când era el în clasa I. Pentru cã, de fapt, "nu e ºcoalã, e gãlãgie. Copiii sunt rãi, urlã, þipã, se bucurã când unuia ºi altuia i se-ntâmplã ceva rãu, se pârãsc... E periculos la ºcoalã, iar eu nu sunt în siguranþã acolo", explicã Radu. "

Anul trecut, colegii lui l-au tãvãlit, i-au rupt caietele, l-au filmat cu telefonul mobil... Iar el a stat pur ºi simplu, nici mãcar nu a încercat sã se apere. Spune cã-i împotriva regulamentului ºcolii", povesteºte Grazziela Alexandrescu.

Mama e mâhnitã, dar ºi mândrã de atitudinea bãiatului ei. Radu a surprins comportamentul copiilor la ºcoalã ºi în câteva prezentãri în power-point. "ªcoala este un loc în care învãþãm lucruri noi. Bune ºi rele. În pauze învãþãm lucrurile noi - rele: sã înjurãm, sã ne supãrãm... Oare aºa  funcþioneazã aceastã lume? Vã rugãm! Vã rugãm! Opriþi-vã!". E parte din textul unui filmuleþ pe nume "ªcoala". La fel au fost concepute "Catastrofa comportamentalã", "Poluarea auditivã", "Omul" ºi "Câteva întâmplãri".

Radu povesteºte cum ar face el ºcoala, dacã ar putea: "În primul rând, aº renunþa la clase. N-aº mai face clasa I, clasa a II-a... Ci, dacã ai terminat lecþia asta, treci la urmãtoarea. Acum nu e acelaºi lucru. Nu! Pentru cã eu, chiar dacã nu înþeleg, sunt obligat sã merg în clasa urmãtoare. Apoi, aº scoate programa ºi caietele de notiþe. Nu scriu, nu înre­gistrez, pentru cã nu trebuie sã învãþ. Trebuie sã înþeleg! Cine nu înþelege rãmâne la nivelul ãla. Poate înþelege altã materie ºi atunci avanseazã pe cealaltã materie pânã unde poate. ªi aº scoate tema. Tema e ceva cam fãrã rost, pentru cã, dacã eu pot sã fac tema, înseamnã cã am înþeles lecþia, dacã eu nu pot sã fac tema, n-am înþeles nimic".
PRIMELE CUVINTE: "DIVIDENDE" ªI "CALORIFER"
Radu nici acasã nu poate sta singur. Mai ales pe mama lui trebuie sã o ºtie aproape, drept pentru care Grazziela nu poate pleca nicãieri. "Cred cã ar fi trebuit sã mã obiºnuiesc pânã acum ºi sã învãþ sã accept, dar nu pot. Ce va face când eu nu voi mai putea sau nu voi mai fi?", se întreabã, cu un soi de deznãdejde, femeia. "Îl iubesc enorm, dar sunt un fel de extensie a lui ºi mi-e teamã cã nu o sã mã pot adapta în continuare."

Radu face origami - mi-a fãcut ºi mie o casetuþã ºi un cocor ce dã din aripi -, transformând hârtia în fel ºi chip. Construieºte oraºe pe calculator ºi explicã cu lux de amãnunte ce trebuie fãcut pentru reducerea poluãrii, a ºomajului ºi a infracþionalitãþii, dând dovadã de reale talente de edil, însã nu se îmbracã singur, "cã n-are butoane". Nu merge singur la toaletã, nu dã drumul la apã... în general, tot ceea ce þine de satisfacerea nevoilor primare pentru el reprezintã o barierã de netrecut.

A început sã vorbeascã pe la 1 an, iar primele cuvinte nu au fost nici ma-ma, nici ta-ta, nici pa-pa, ci "dividende" ºi "calorifer". Mai apoi, când cuvintele s-au înmulþit, a început sã dezvolte o poveste cu o planetã - Doror, ºi o altã mamã - Manatina. Mi-a spus-o ºi mie ºi a insistat cã nu e o "poveste", ci ceva cât se poate de real.

"NU VREAU SÃ TRÃIESC, VREAU SÃ FIU"

"Eu sunt parþial de pe altã planetã", a început el. "Eu sunt jumãtate de pe lumea asta care se vede ºi jumãtate din aceeaºi lume, din viitor. Sunt unul, dar sunt în douã locuri în acelaºi timp, pentru cã acele douã locuri se suprapun. Oamenii s-au mutat de pe Pãmânt pe o altã pla­netã, iar planeta aceea se numeºte Doror. Eu sunt deci din viitor ºi am fost de fapt un accident. La naºterea mea, spaþiul s-a pliat, iar eu am devenit punctul de legãturã între cele douã lumi. Mama mea de pe Doror e Manatina."

Manatina este o prezenþã zilnicã în viaþa lui Radu ºi a familiei lui. De multe ori, Grazziela îi spune ceva, Manatina nu e de acord, ºi atunci Radu nu face. "Acolo, oamenii se nasc fericiþi",  continuã el, "existã ºi niºte roboþi care sunt foarte asemãnãtori cu oamenii de-acum. Diferenþa între un robot ºi un om este cã un robot trãieºte, iar un om este. Mama mea m-a întrebat o datã dacã mie mi-e fricã sã trãiesc.

Da, mi-e fricã sã trãiesc. Eu vreau sã fiu. Voi mã obligaþi sã trãiesc, iar eu vreau sã fiu. Oamenii nu sunt obligaþi sã trãiascã în acea lume. O lume în care oamenii sunt obligaþi sã trãiascã nu-i o lume bunã. Aici te obligã lumea din jur... e un cerc vicios. Eu trãiesc pentru cã el trãieºte, el trãieºte pentru cã tatãl lui a trãit. Eu nu spun cã sunt obligaþi sã trãiascã pentru cã nu vor sã moarã.

Nu în sensul acesta vorbim, opusul lui a trãi este a fi. în sensul fizic, eu trãiesc ºi aici ºi acolo, dar în sensul metafizic aici trãiesc, acolo sunt. Acolo nu mã îmbracã nimic, hainele se creeazã pe mine, eu pot sã vãd ce e în acel dulap fãrã sã-l deschid. Acolo, dacã vrei sã ajungi dintr-un loc în altul, te transmiþi.
Acolo nu exiºti fizic. Acolo nu trebuie sã te adaptezi, pentru cã n-ai la ce sã te adaptezi. Acolo, fiecare depinde de restul lumii, dar restul lumii nu depinde de fiecare."
"O DE LA ORBITÃ"
"Asta am început sã auzim de când avea el 2 ani ºi puþin. În poveste apãreau ºi cuvinte în englezã, dar de unde ºtia el cuvinte în englezã la 2 ani... nu ºtiu", ridicã din umeri Grazziela. "Tot pe la 2 ani a început sã-ºi creeze balansul ãsta (Radu are o permanentã miºcare a capului, spune cã este datoratã faptului cã se aflã simultan în cele douã lumi - n.r.).

La început am crezut cã e un tic, am fost cu el la psihiatru ºi mi-a dat niºte pastiluþe, în nici un caz nu a pomenit ceva de autism. Dupã ceva vreme l-am operat de strabism ºi medicul care l-a operat mi-a sugerat sã merg cu el la neuropsihiatru, bãnuia cã e un tic care i s-a format din cauza vederii slabe. Am ajuns la Bucureºti, la un neuropsihiatru care, dupã ce l-a evaluat un an, i-a pus diagnosticul de autism.

În afarã de balansul ãsta, am mai observat la el ceva: se împotrivea la orice chestie nouã pe care trebuia sã o facã. De exemplu, a fost imposibil sã-l învãþ sã facã la WC ºi tot au fost diverse ciudãþenii în comportamentul lui care m-au fãcut sã mã gândesc cã e ceva serios cu el. A mers la grãdiniþã de la 4 ani, nu comunica cu copiii deloc, dar educatoarea îl aprecia. ªi-a dat seama cã e un copil foarte isteþ. Dar nu se îmbrãca, nu se încãlþa, nu mergea singur la toaletã...

Dupã ce a terminat grãdiniþa, cu diagnosticul de sindrom Asperger l-am înscris la ºcoalã. Un supermedic mi-a spus atunci sã încerc sã obþin pentru Radu un program educaþional individualizat. L-am întrebat ce-nseamnã program educaþional individualizat ºi el mi-a rãspuns: «Adicã sã le dai bani». Aºa s-a gândit el - cã eu îi mituiesc pe profesori, ei vor închide ochii ºi aºa Radu va termina ºcoala. ªi m-a dezgustat chestia asta.

L-am înscris la o ºcoalã normalã. Învãþãtoarea la care a fost repartizat atunci mi-a spus sã-l duc la o ºcoalã specialã, cã asta-i o ºcoalã de elitã, iar el nu-i un copil normal...  Cã-ºi scoate certificat medical, cã ea nu mai poate cu copilul ãsta. ªi s-a fãcut atunci o ºedinþã cu învãþãtoarele: care vrea sã-l ia la ea în clasã. Atunci, doamna Stoicoci - o învãþãtoare extraordinarã - a zis cã-l ia ea. Dupã prima zi, învãþãtoarea mi-a spus cã a rãmas uimitã. I-a pus pe toþi copiii sã dea exemple de cuvinte cu litera "o" ºi Radu ridicã mâna ºi zice: "Orbitã". L-a întrebat: «Ce e orbita?» ºi el rãspunde: «Pãi, este traiectoria pe care se învârt planetele în jurul Soarelui ºi sateliþii în jurul planetelor». Bine, el de mic se uita doar prin reviste cu secþiuni prin motoare ºi pe Discovery. Înnebunea când îi citeam seara poveºti. Dar, dincolo de faptul cã e un copil supradotat, am impresia cã e strivit între douã lumi."

GENIALUL CU CERTIFICAT DE HANDICAP
În timp, au rãmas doar cu diagnosticul, pentru cã nimeni nu le-a dat nici o soluþie. Grazziela a fost la neuropsihiatri care de care mai celebri. "Oameni care profitã de pe urma suferinþei oamenilor", i-a descris ea. Pare deja sã se fi împãcat cu ideea cã "cea mai mare afacere este psihiatria pediatricã. Ei ºtiu cã eºti în stare sã dai tot ce ai, dar ei nu-þi dau nici o soluþie ºi nici nu îþi spun cã nu ºtiu, cã nu se pricep.

Am fost ºi la o sumedenie de psiho­logi care, dupã câteva ºedinþe cu Radu, plecau cu cozile între picioare spunând cã nu ºtiu ce sã-i facã ºi cum sã-l ia. E ºi foarte greu, când copilul are mintea ceva mai ascuþitã decât terapeutul. Odatã, unul a încercat sã-l convingã sã se tundã spunându-i cã pãrul îi consumã prea multã energie din corp, la care copilul, nonºalant, i-a rãspuns: «Dar fetele cum pot avea pãrul lung fãrã probleme?»".

Cãutând disperatã soluþii, Grazziela a dat ºi de medici care i-au spus cã n-are nimic copilul, e doar rãsfãþat. ªi cât n-ar fi dat ea sã fie aºa. "Mi-aº fi dorit sã fie mediu ca inteligenþã, dar sã se descurce singur. Am cheltuit o avere numai pe pãreri, nimeni nu mi-a dat niciodatã nici o soluþie. Am o casã la Câmpina ºi aº fi în stare sã o donez unei fundaþii care sã facã ceva pentru copiii ãºtia. Trebuie sã existe ºi pentru cei ca el o soluþie. Mãcar sã se foloseascã de mintea lui... Însã eu, din contrã, trebuie sã-i scot certificat de handicap." 



Sursa

Niciun comentariu: