sâmbătă, 29 octombrie 2011

Doi pe un balansoar…





De multe ori ne jucăm, ne amuzăm ...şi inevitabil ajungem pe un balansoar. E o situaţie aparte, o relaţie unică.

La început descoperim zborul; mişcarea ascendentă urmată de cealaltă ne dă impresia unui zbor pe verticală. Repede descoperim că e bine sus dar şi că ulterior ajungem jos. Învăţăm apoi puterea negocierii şi a convingerii: sus fiind încercăm să îl convingem pe celălat să ne mai ţină acolo; vine apoi ideea de a sta cât mai mult jos şi îl lăsăm uitat pe celălalt cocoţat pe partea lui, dând neputincios din picioare: e un anumit control pe care îl deţinem şi ne simţim importanţi.

Copii fiind ne dăm în balansoar adeseori însă rămânem toată viaţa în el fără să o ştim prea bine. Mereu vom fi doi pe un balansoar şi la un moment dat vom începe să înţelegem legătura care ne uneşte în oblica sus-jos. Uneori celălalt îşi impune dorinţa de a urca, ori îşi afirmă controlul lăsându-ne dinadins agăţaţi acolo sus. Uneori ne amuzăm, alteori ne agităm să schimbăm starea de fapt.

E frumos când realizezi că tot balansul nu există de unul singur; vine momentul în care pricepi că eşti sus pentru că celălalt a făcut un efort să te ridici iar el ajunge la rândul lui acolo când contribui şi tu.

Pe un balansoar înveţi că nimic nu rămâne nemişcat cât eşti în doi şi mai ales că întotdeauna după un munte urmează o vale. Pe un balansoar înveţi să fii împreună la urcuş ori la coborâre cu aceeaşi bucurie; pe un balansoar înveţi să te bucuri de urcarea celuilalt.

Nu vand!



Un catolic, un protestant, un musulman şi un evreu discutau după masa de prânz.
La un moment dat , trecând de la una la alta , încep să se laude care mai de care….
Catolicul: Am o avere mare… voi cumpăra Citibank!
Protestantul: Sunt foarte, foarte bogat aşa că voi cumpara General Motors!
Musulmanul: Sunt fabulos de bogat.. intenţionez să cumpar Microsoft!
Evreul a mestecat calm în cana de cafea, a aşezat linguriţa pe masa, a sorbit liniştit din cafea, s-a uitat la ei şi le-a spus pe un ton indiferent:
-Nu vând !

vineri, 28 octombrie 2011

Astazi se incheie Calendarul Mayas




"Astăzi este o zi de mare celebrare. Trăim vremurile pe care, multe vieţi de-a rândul, le-am tot aşteptat. La nivelul sufletului, omul a ştiut întotdeauna ca exista un Plan Divin, că facem parte dintr-o pictură măreaţă, o tapiserie lucrată de Marele Spirit, în care fiecare dintre noi are un rol, un scop, o misiune. Înţelepţii mayaşi au păstrat vie pentru noi cunoaşterea matricei Timpului Divin. Marele Ciclu de 16.4 miliarde de ani, lungul drum al conştiinţei spre Iluminare, se încheie astăzi. Corect este să spunem că astăzi este ziua care marchează un nou început, un nou ciclu al evoluţiei Pământului şi al locuitorilor săi, ziua în care se deschide un nou drum al Omului spre Epoca de Aur. Nu se sfârşeşte de fapt nimic, deşi tot ceea ce este vechi îşi încheie rostul.

Desigur, 28 oct este doar o dată în calendar. Dacă ne privim viaţa, observăm cu mare bucurie că nicio profeţie legată de dezastre şi apocalipsă nu s-a împlinit. Totul pare să continue aşa cum a fost şi ieri... şi alaltăieri. Dacă însă privim dincolo de aparenţe, avem de ce celebra. Mama Pământ ne-a purtat, viaţă după viaţă, până in Acum.

Ziua de astăzi marchează un salt imens în conştiinţa omului. Este ca şi cum s-a deschis Drumul spre Omul nou, omul de lumină. A venit timpul ca Homo Sapiens să facă un salt spre Homo Luminous. Un nou tip de conştiinţă se naşte acum pe Pământ.

Dacă înţelegem ceea ce mayaşii ne transmit, o imensă bucurie ne va inunda sufletul. Astăzi se naşte UN NOU PĂMÂNT, O NOUĂ OMENIRE. Din perspectivă tridimensională această exprimare este o metaforă. Din perspectivă multidimensională este o realitate spirituală. Şi, ca orice realitate spirituală, nu se înfăptuieşte abrupt, nu se rezumă la o zi. Este un proces - mult mai scurt decât altele - dar totuşi este un proces. Astăzi este ziua în care CELEBRĂM startul, naşterea acestui nou proces, îl conştientizăm, ne bucurăm că îl trăim. S-a încheiat o epocă ca să se nască o alta, mult mai măreaţă decât ne putem imagina.
Mayaşii spun că " noi suntem cei pe care îi aşteptam" ... şi aşa şi este.

Lăsaţi inima să se bucure, lăsaţi Lumina să vă inunde, AZI E SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI CARE A FĂCUT DRUM LUNG PÂNĂ ÎN ACUM!"

Elena Cocis