miercuri, 8 august 2012

Osho - Despre invidie şi iubire


Invidia este unul dintre cele mai puternice sentimente. Invidia înseamnă a trăi prin comparaţie. Cineva e mai sus decât tine. Te afli întotdeauna undeva, pe o treaptă din mijlocul unei scări. Scara e cumva asemenea unui cerc, unei roţi, pentru că nimeni nu ajunge la capătul ei. Fiecare e blocat undeva la mijloc. Cineva e întotdeauna mai sus decât tine, iar asta te ofensează şi te menţine într-o stare de luptă prin toate mijloacele posibile. 

Succesul îţi va da toate drepturile, insuccesul îţi va dovedi că ai greşit. Prin urmare, ceea ce are importanţă e succesul, iar pentru a-l atinge, orice mijloc e permis. Gândeşti că nu trebuie să-ţi pese de mijloacele prin care-l atingi şi, de fapt, aşa e, nimănui nu-i pasă. Ținta e să urci cât mai sus pe scară. Problema e că niciodată nu vei ajunge la vârful ei. Mereu va fi cineva deasupra ta şi, oricine ar fi, va crea în tine invidie, pentru că el a reuşit şi tu nu.

Atunci de ce nu poţi sări de pe scară? De ce nu poţi ieşi din cerc? În privinţa asta, societatea a fost foarte abilă. Ea şi-a rafinat metodele de-a lungul miilor de ani: întotdeauna cineva e mai jos decât tine şi asta îţi dă satisfacţii incredibile. În acelaşi timp, întotdeauna cineva e deasupra ta, ceea ce creează în tine invidie, nefericire, suferinţă, umilinţă. În timp ce celălalt continuă să se mişte în sus, tu te-ai oprit. 

Aceasta te face să te simţi fără sens, nefolositor, o umbră pe pământ şi nimic mai mult. Acum ar fi cazul să sari de pe scară şi să le spui celor din faţa ta să meargă unde vor. Dar nu sari, pentru că mai există o mulţime de oameni şi sub tine. Aceasta îţi va da o mare mulţumire, sentimentul că ai întrecut atâţia alţi oameni; că nu eşti chiar fără valoare. Oamenii plasaţi sub tine sunt destui pentru a-ţi dovedi asta. 

Acum eşti într-o dilemă: de câte ori te uiţi în sus, te simţi rău; de câte ori te uiţi în jos, te simţi excelent. Cum ai mai putea sări de pe scară? Sărind de pe ea, ai rămâne singur. Nimeni n-ar mai fi deasupra ta şi nimeni dedesubtul tău. Aici, pe scară, eşti cu toată lumea, eşti o parte a societăţii, a culturii, a civilizaţiei – şi e doar o chestiune de oarecare efort din partea ta pentru ca oamenii să ajungă să-ţi spună "Bravo, continuă! Nu fi deprimat, fii optimist! Succesul e aproape". 

În copilărie, părinţii ne spun: "Uită-te la băiatul vecinilor - a ieşit primul la şcoală, la liceu, la facultate..." Total greşit! Să urmărim o logică simplă: dacă nu te simţi inferior, nu te poţi simţi superior şi invers. Amândouă merg împreună. Dacă înlături unul din aceste sentimente, nu-l poţi păstra pe celălalt. Dacă nu te simţi superior în faţa unora, cum ai putea să te simţi inferior în faţa altora? Te poţi simţi doar tu însuţi.

M-am gândit adesea la toţi aceşti oameni – Alexandru cel Mare, Timur Lenk, Napoleon Bonaparte. De ce să-i învăţăm la şcoală pe copiii noştri inocenţi despre ei? Pentru a crea în ei dorinţa de a fi cuceritori, de a fi bogaţi, preşedinţi sau miniştri? De a nu fi ei înşişi? Nimeni nu ne învaţă să fim noi înşine. Aşa ajungem să ne otrăvim spiritul cu sentimentul invidiei. Alexandru cel Mare... 

Ce-a fost aşa mare în acest om? De ce trebuie să păstrăm vii numele lui Nadirshah sau Genghis Khan? Au fost doar nişte criminali, cei mai mari criminali pe care i-a cunoscut lumea. Micii criminali ne trimit la moarte, în timp ce marii criminali ne scriu istoria.

Odată, i-am spus profesorului meu de istorie: "Istoria dumneavoastră e o istorie a crimei şi cu învăţăturile astea o să faceţi şi din noi nişte criminali. Nu puteţi găsi câteva exemple de fiinţe umane cu un suflet mare şi să ne învăţaţi că aceştia erau oameni admirabili?" După părerea mea, istoria întregii omeniri, aşa cum e predată ea la şcoală, ar trebui aruncată la gunoi. Numai aşa am putea începe să ne schimbăm. 

Aşa am putea fi noi înşine, pentru că n-ar mai exista comparaţie... Da, e posibil ca într-un domeniu să ştii tu mai mult, iar altcineva, mai puţin. Într-un domeniu poţi fi mai talentat, iar în altul, altcineva. Acest lucru ne arată doar că oamenii sunt unici, că au calităţi şi abilităţi diferite. Fiecare om are individualitatea lui proprie şi nu poate fi comparat cu altul. 

N-am crezut niciodată despre cineva că mi-e inferior; n-am crezut niciodată despre cineva că mi-e superior. Eu sunt eu, tu eşti tu. Comparaţia n-are sens. Dar toţi copiii sunt împinşi în competiţie şi astfel, e firesc să te compari cu alţii, iar invidia să apară, dacă cineva reuşeşte şi tu nu, dacă cineva obţine un lucru pe care tu nu poţi să-l obţii. Aşadar, ai fost învăţat de mic să te vezi inferior cuiva, sau superior altcuiva, astfel încât, acum îi judeci în permanenţă pe oameni ca inferiori sau superiori, ca buni sau răi, ca cinstiţi sau necinstiţi, în raport cu tine. Nu judeca! Orice om e doar el însuşi. Acceptă-l aşa cum e, dar nu uita că acest lucru e posibil numai dacă te accepţi şi pe tine aşa cum eşti.

Răspunsul pentru cel care mă întreabă dacă invidia ne îndepărtează de noi înşine este DA. Prin comparaţie, ai mers prea departe, în ambele direcţii. Într-o parte sunt cei superiori ţie, iar într-alta sunt cei inferiori ţie – tu eşti între. Nu mai ai timp să te vezi pe tine însuţi. 

Lupţi în permanenţă pentru a-i lua locul celui care este deasupra ta şi, în acelaşi timp, îl împingi în jos pe cel de sub tine, pentru că încearcă să-ţi ia locul. Iar el te trage de picioare, la fel cum tragi şi tu de picioarele altcuiva. E un lanţ straniu, în care fiecare trage de picioarele celuilalt, şi toţi sunt în pericol de a fi răniţi.

Când, în India, a început să-mi facă probleme spatele, mi s-a dat să fac tracţiuni. Le-am spus: "Știţi de unde vine cuvântul tracţiune şi ce-mi faceţi voi acum?". Nu ştiau. Tracţiunile sunt un mijloc medical foarte bun. A fost inventat de creştini, în Evul Mediu, pentru a tortura oamenii! 

Era un mod "foarte creştin" de a-i face pe oameni să vorbească. Le trăgeau mâinile într-o parte şi picioarele în cealaltă şi, bineînţeles, dacă se doreau anumite mărturisiri de la ei, erau obţinute. Dacă vrei ca o femeie să recunoască faptul că e vrăjitoare, pe masa de tracţiune va spune "da", pentru că ajunge la o limită a suportabilităţii în care simte că braţele îi vor fi smulse din trup. Atunci îşi spune: "Mai bine spun da, sunt o vrăjitoare, şi se sfârşeşte cu tracţiunile". Dar, odată ce a acceptat că e o vrăjitoare, va fi arsă de vie.

Aşadar, tracţiunile au fost un instrument de tortură. Efectul lor vindecător a fost descoperit printr-o coincidenţă. Un bărbat despre care se credea că este eretic a fost întins pe masa de tracţiuni. El avea dureri de spate şi când s-a ridicat, a spus: "O, Doamne! Mi-au dispărut durerile!" De atunci, procedura a aparţinut medicinii; înainte de întâmplarea asta, aparţinea exclusiv bisericii. Viaţa voastră pare a fi o perpetuă tracţiune psihologică, în care nu mai aveţi nici timp, nici energie, nici spaţiu pentru voi; întotdeauna vă uitaţi la altcineva, chiar pentru a va simţi bine...

Dacă sunteţi invidios în competiţia cu lumea din jurul vostru, cum puteţi ajunge la voi înşivă? Lumea e atât mare, sunt atâţia oameni în ea, şi voi intraţi în competiţie cu toata lumea! Cineva are un chip frumos, cineva are un păr bogat, cineva are un trup bine proporţionat, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva e pictor, cineva e poet... Cum vă puteţi descurca? Toate acestea şi voi singuri în această competiţie? Veţi înnebuni! Și asta se întâmplă, de fapt, cu toată umanitatea.

Înlăturaţi competiţia, înlăturaţi invidia! E absolut fără sens. E un mijloc de tortură, astfel încât să nu puteţi fi niciodată voi înşivă, pentru că acesta este singurul lucru de care se tem religiile. Dacă sunteţi voi înşivă, veţi descoperi mulţumirea, împlinirea, extazul. Și atunci cui îi mai pasă de religie? Voi sunteţi Divinul... Aţi gustat divinitatea din voi. 

Acum nu vă mai deranjează nici măcar împăratul, pentru că nu mai gândiţi că vă e superior. Cum ar putea să vă fie superior? Aţi gustat ceva atât de nemaipomenit ca dimensiune, încât el nu poate fi decât un biet om... Puteţi simţi chiar compasiune pentru el, dar nu vă veţi simţi inferior lui. Nu există o diferenţă calitativă între voi. Singura diferenţă este cea exterioară: în haine regelui, în titlurile lui, în elefantul pe care stă. 

Dar acestea nu sunt diferenţe care să constituie o ierarhizare adevărată. În interiorul vostru, veţi găsi linişte, pace, comori inestimabile. Și, găsindu-le, vă veţi da seama că toţi oamenii le au; chiar dacă nu toţi sunt conştienţi de acest lucru. Atunci veţi lăsa societatea în spate, pentru ca această societate v-a schingiuit. Veţi da la o parte toate religiile, toate partidele politice. 

Acum sunteţi aproape NIMENI. Am spus "aproape", pentru că de fapt acum SUNTEȚI CINEVA pentru prima oară, dar într-un plan total diferit. N-aţi ştiut nimic despre el, n-aţi fost conştient că se află înlăuntrul vostru, atât de profund, atât de plin şi atât de etern. Și ce veţi pierde aruncând invidia, gelozia, competitivitatea şi comparaţia? Nimic! Nu aveţi de pierdut decât lanţurile voastre, dar veţi câştiga întregul regat divin care este în interiorul vostru."

luni, 6 august 2012

Cum îţi afectează mâncarea nesănătoasă ADN-ul?


Dacă toţi am muri după ce am consuma mâncare de la fast-food, mesajul ar fi clar şi răspicat: NU INGERA! Dar acesta este unul dintre lucrurile pe care probabil trebuie să îl învăţăm pe o cale mai grea.

În zilele noastre mulţi oameni se luptă cu lungi perioade de boală, având imunitate scăzută, toxicitate ridicată şi o serie de dezechilibre metabolice. De regulă părăsesc această lume într-un spital, după o lungă dependenţă de pastile şi de doctori.

Pe de altă parte, în triburile aborigene, cei bătrâni plecau din comunitate şi se duceau să moară singuri în pustietate, atunci când simţeau că le-a venit timpul. Pur şi simplu, pe picioarele lor. Decent. Cu mândrie. Simplu. În pace. În perfectă armonie cu Natura.

Majoritatea oamenilor moderni, civilizaţi, refuză să facă şi să recunoască orice conexiune între mâncarea pe care o consumă, stilul de viaţă şi sănătatea lor. Şi pot face asta pentru că efectele sunt deopotrivă cumulative şi de cele mai multe ori amânate, relatează Setyoufreenews.com.
Atunci când reţii suficiente toxine pentru a genera cancerul în corpul tău, primul gând care îţi vine în minte este “Trebuie să îl opresc”, nu “Mâncarea pe care am consumat-o şi stilul de viaţă pe care l-am avut nu era în regulă, trebuie să le schimb şi să-mi vindec corpul şi mintea”.
După cum se observă, ne concentrăm pe cum să “omorâm” ceva extern, o boală care ne-a căzut pe cap fără nici un motiv, din neant (aşa cum ne îndeamnă medicina convenţională să credem) şi nu pe cauzele interne care au generat-o, adică propriile acţiuni şi alegeri.
Această mentalitate ne permite să găsim uşor scuze care ne validează modul în care mâncăm, fără nici o privire asupra efectului masiv pe care industria de fast-food o are asupra rasei umane.
Şi mâncarea procesată, toxică, poate veni sub mai multe forme de la eclere la pachet, la cerealele din cutii de carton, carne de pui care au fost crescuţi cu hormoni,  lactate pasteurizate convenţional, alimente modificate genetic, dulciuri şi chiar legume şi fructe, injectate cu tot felul de substanţe chimice.
Unii dintre noi s-au trezit şi au făcut conexiunile. Ei văd şi înţeleg acum că eşti ceea ce mănânci. Dar v-aţi întrebat vreodată, cât de rea este de fapt mâncarea nesănătosă? Ca să fie cât mai simplu:  ajunge în ADN-ul tău!
Iată câteva fapte demonstrate ştiinţific:

1. Legătura dintre mâncare şi genele alterate la oameni

Ceea ce mâncăm şi factorii la care suntem expuşi în mediul în care trăim afectează în mod direct ADN-ul nostru. Factorii epigenetici (în afara controlului genelor) sunt direct şi indirect influenţaţi de prezenţa sau absenţa nutrienţilor-cheie în dietă, la fel ca şi de toxine, chimicale, agenţi patogeni şi alţi factori de mediu.
Materialul genetic al mamei transmis copilului ei este compus din elemente foarte complexe, dar în final totul se rezumă la a răspunde la aceste întrebări simple: Ce a mâncat mama? Ce stil de viaţă avea? Ce probleme de sănătate avea?
Catherine Shanahan, specialist în nutriţie, vorbeşte în cartea sa  “Deep Nutrition” despre modul în care genele sunt afectate de alimentele pe care le consumăm:
“Cercetările epigenetice studiază modul în care genele noastre reacţionează la comportamentul nostru şi au descoperit că aproape tot ce mâncăm, gândim, respirăm sau facem, pătrunde picătură cu picătură în gene şi le afectează performanţa. Nu doar genele sunt afectate, ci şi fizicul este construit într-o anumită măsură de alimentele pe care părinţi şi bunicii noştri le-am consumat sau nu, acum câteva generaţii”.
În 2005 oamenii de ştiinţă din Spania au arătat de ce gemenii cu ADN identic au dezvoltat probleme medicale complet diferite. Şi asta contrazice credinţa medicinei convenţionale potrivit căreia oamenii sunt sănătoşi doar datorită norocului şi a şansei genetice.

Studiul a arătat că “dacă unul dintre gemeni fumează, bea şi consumă mâncare nesănătoasă, în vreme ce celălalt are grijă de corpul lui, cele două seturi de ADN primesc lecţii chimice diferite, unul o educaţie echilibrată, iar celălalt merge la şcoală pe străzile murdare ale haosului chimic”.

Aşa că genele iau decizii foarte inteligente, ghidate în parte de informaţia chimică care se găseşte în mâncarea pe care o consumăm. Alimentee sunt primul element prin care interacţionăm cu mediul şi pot altera informaţia genetică de-a lungul unei generaţii de oameni.
Cercetătorii au ajuns să înţeleagă că ADN-ul a fost programat la un moment dat în trecut de markerii epigenetici care pot declanşa sau opri anumite părţi din acesta ca răspuns la anumiţi nutrienţi.
Dacă, de exemplu, nu există suficient calciu şi vitamina D în corp, genele rămân adormite şi mai puţine oase sunt construite în organism, până când respectivii nutrienţi sunt din nou disponibili. O genă uitată, adormită, poate fi repusă normal în funcţiune, în mediul potrivit.
Literatura antropologică este bogată în dovezi şi descoperiri care fac legătura între moficarea scheletului în timp şi alegerile dietei. Feţe înguste, maxilare mici, dinţi strâmbi, buze subţiate, oase subţiri, trăsături aplatizate, toate pot fi observate în generaţiile moderne. Şi disproporţionalitatea slăbeşte abilitatea organismului de a funcţiona în mod corespunzător.
2. Mutaţia genelor şi metilarea

Se estimează că 49% din populaţia globală are un defect de metilare. Nu se poate detoxifia bine: “Grupările metilice sunt implicate mai mult decât alte molecule în funcţionarea sănătoasă a proceselor din organism, iar lipsa grupărilor meticile duce la boli cronice, degenerative, preocupări autoimune, sau procese hormonale.
Impactul degradării celulare a crescut în ultimii zece ani. Mediul toxic produce stricăciuni în funcţionarea celulelor, chiar şi în elementele epigenetice.
Radiaţiile ionizante (razele X şi mamografiile) şi neionizante (telefoanele mobile şi scanner-urile de la aeroport) distrug ADN-ul. Mâncarea modificată genetic produce pagube în ADN-ul copiilor datorită toxinelor pe care le conţine”, explică nutriţionsitul Catherine Shanahan în cartea sa.
Cum s-au avariat grupările metilice?
Nutriţia necorespunzătoare şi stresul, lipsa vitaminei B12 şi a acidului folic şi expunerea la toxine din mediu, toate afectează grupările le metilice. Un alt factor este şi procesul de îmbătrânire.

De ce sunt donatorii metilici atât de importanţi?
În organismele noastre se desfăşoară miliarde de procese de metilare în fiecare moment al vieţii. Grupările metilice se asigură că fiecare celulă îşi face treaba cum trebuie potrivit inteligenţei înnăscute a organismului.

Acestea susţin rezistenţa organismul la îmbolnăvire, ajutând celulele cu nutrieţii de care au nevoie pentru a se vindeca singure. Toate procesele de vindecare naturală au loc în grupările metilice.
Corpul foloseşte milioane de grupări metilice pentru a lupta cu stresul potrivit legilor naturii. Dacă dacă o persoană nu are suficienţi donatori metilici, atunci ea nu va mai fi capabilă să lupte împotriva stresului.
În procesul de metilare, grupările metilice se ataşează cromozomilor şi dezactivează anumite secvenţe de gene, sau nu le exprimă. Asta implică dezactivarea proceselor de boală, a genelor virale şi a altor elemente dăunătoare care pot aparţine de factorii genetici ai unei persoane.
Metilarea contribuie la transformarea moleculelor periculoase în unele pe care ficatul, vezica biliară şi rinichii le pot elimina.
Luarea excesivă în greutate şi incapacitatea de a slăbi sunt problemele celulare, care implică inflamarea, membrana celulară, antioxidanţi şi metilare!
Acestea sunt doar câteva dintre cele mai importante roluri ale procesului de metilare.
3. Legătura dintre mâncare şi genele alterate la animale

Strămoşii noştri îşi alegeau mâncarea în funcţie de doi factori esenţiali: un sol bun de provenienţă; plantele, legumele, fructele – să fie proaspăt culese, iar animelale sănătoase. Nu era cea mai puţin costisitoare, cea mai rapidă sau cea mai la îndemână metodă, pentru că acest mod de alimentaţie presupunea muncă. Dar acesta este motivul pentru care erau sănătoşi şi prosperi, rămânând apropiaţi de pământul lor.
În prezent nu se mai procedează aşa. O concluzie surprinzătoare a fost trasă în ceea ce priveşte puii hrăniţi convenţional şi puii hrăniţi organic. Se pare că cei din urmă dezvoltă un proces diferit de exprimare a genelor faţă de cei hrăniţi în mod obişnuit.

“Rezultatul este că genele responsabile pentru crearea colesterolului au un alt impact la puii hrăniţi organic şi aceştia nu au un nivel ridicat al colesterolului. Cercetătorii au fost surprinşi să descopere că simplele diferenţe de hrănire pot avea un asemenea rezultat. Un număr de 49 de gene a ajuns să fie reglementat diferit în grupul organic”, notează nutriţionsitul Catherine Shanahan în cartea sa.
După cum se vede, este posibil să nu simţiţi efectele hranei nesănătoare astăzi sau mâine. S-au putea să fii chiar unul dintre cei norocoşi care au gene mai puternice, mai sănătoase şi se simt relativ bine o perioadă mai lungă de timp.

Dar până la urmă asta nu înseamnă că generaţiile tale viitoare vor fi imune la explozia fast-food-urilor care ne-au cucerit viaţa. Vechea scuză cu “Bunica mea a trăit până la 90 de ani şi a fumat şi a băut toată viaţa, aşa că şi eu pot face le fel” nu se mai aplică. Pentru că ea deja a pasat mai departe materialul genetic prost determinat de stilul ei de viaţă, care acum nu se mai poate îmbunătăţi.