joi, 22 decembrie 2011

Euro News despre Rosia Montana... (video)


                             
Sursa: http://danielroxin.blogspot.com

miercuri, 21 decembrie 2011

Scoala pregateste individul doar pentru societatea de consum...



„Potrivit lui Lasch, şcoala, ca şi arta, pregăteşte individul pentru societatea de consum. Există un acord general că standardele educaţionale au scăzut considerabil. Conservatorii, spune Lasch, deplâng această situaţie, considerând că de vină e democratizarea educaţiei care ar fi accesibilă în mod real probabil doar unui procentaj de 10% din populaţie. Radicalii, dimpotrivă, celebrează acest fapt, vituperând împotriva vechiului model şcolar “fascist” care-şi propunea, în viziunea lor, să producă genii. Din perspectiva istoricului american, ambele premise sunt false. E uimitor, consideră Lasch, că societatea contemporană a atins o rată de alfabetizare fără precedent, dar în acelaşi timp a creat noi forme de analfabetism. Indivizii se exprimă tot mai greoi, cu un vocabular tot mai redus, sunt tot mai incapabili să facă deducţii logice sau chiar să-şi înţeleagă drepturile prevăzute în constituţie (pp.225-226). Ca urmare, manualele şcolare au fost simplificate, datorită plângerilor că cele dinainte erau mult prea greoaie şi că nu învăţau copiii lucruri practice. Aşa se face că lecţiile de gătit, de sănătate, sexualitate şi multe alte discipline neacademice (care ar fi putut fi învăţate acasă) au înlocuit discipline precum latina sau greaca veche care oricum îşi pierduseră orice utilitate. Dar, în viziunea lui Lasch, motivul pentru care standardele au scăzut nu e pentru că majoritatea care se bucură acum de binefacerile educaţiei e proastă (căci, spune el, standardele au scăzut şi la Harvard sau Princeton care cu greu pot fi socotite instituţii de învăţământ pentru mase).
Potrivit lui Lasch, pentru a înţelege acest fenomen, trebuie să ne întoarcem la începutul secolului XX, şi chiar la Revoluţia Franceză, în cazul european. Pentru a avea buni cetăţeni, Republica nu putea lăsa educaţia copiilor pe mâna părinţilor şi trebuia să impună în educaţia şcolară anumite norme în concordanţă cu principiile ei. Între timp, lucrurile s-au schimbat, pentru că Republica abia dacă mai rezonează în mintea cuiva, iar cea care guvernează viaţa statului şi a cetăţenilor lui este piaţa autoreglată care, urmărindu-şi propriile ei finalităţi autonome, care nu cunosc decât legea profitului, stimulează şi “satisface” în acelaşi timp dorinţa de “celebritate” a indivizilor. Dacă vrea atât “resurse umane” cât şi buni consumatori, piaţa trebuie să-i formeze pe aceştia din şcoală, care-şi pierde astfel statutul de instituţie al cărei scop este transmiterea cunoaşterii devenind în schimb mijloc de satisfacere a “cerinţelor pieţei”. Dacă standardele au scăzut, în viziunea lui Lasch, aceasta nu e pentru că noile generaţii sunt incapabile intelectual să asimileze latina şi logica, ci pentru că aceste discipline sunt lipsite de valoare pe piaţă, iar rolul şcolii devine tot mai mult să modeleze nu inteligenţa reală a copiilor, ci imaginea, aparenţa lor, pentru ca, o dată ieşiţi din şcoală, să se poată vinde cât mai bine. Aşadar, şcoala participă la îngroşarea trăsăturilor narcisiste, încurajând în copii formarea unei imagini de sine gonflate, necorespunzătoare capacităţilor şi cunoştinţelor reale.

Fără ca cineva să-l fi ajutat să-şi dezvolte talentele şi capacităţile reale, individul ieşit din şcoală are ca scop să ajungă manager într-o corporaţie de succes. După cum spune Lasch, potrivit unui studiu asupra a 250 de manageri din doisprezece mari companii americane, liderul corporatist nu e atât unul care caută să-şi facă o avere fabuloasă, cât unul căruia îi place “să fie conducător de echipă şi să câştige”, “teama cea mai mare fiind aceea de a fi un loser”. Noul manager este un individ incapabil să dezvolte relaţii personale profunde sau să-şi asume un angajament social, are o foarte mică loialitate faţă de compania la care lucrează şi de aceea îşi alege clienţi puternici pe care să-i poată folosi împotriva companiei, dacă se iveşte ocazia. Aşa cum învaţă o carte de management, spune Lasch, “succesul, în ziua de azi, înseamnă nu doar să fii în faţă, ci să fii în faţa tuturor celorlalţi” (p.92). Potrivit lui Lasch, lumea corporatistă este mediul perfect pentru narcisist pentru că acestuia din urmă i se dă impresia (prin faptul că este tratat drept “partener”, deşi în mod real rămâne nimic mai mult decât un angajat) nu doar că i se oferă, dar că el însuşi îşi menţine deschise posibilităţi nenumărate şi că poate ajunge şi el oricând director de corporaţie. Angajaţii sunt de multe ori conştienţi că sunt manipulaţi (orele lungi petrecute la birou, de exemplu), dar nu-şi permit să răspundă în vreun fel conducerii pentru că acceptă regulile jocului. Astfel, dacă un angajat (partener, de fapt) e dărâmat de oboseală fizic şi psihic, acest lucru nu înseamnă nicidecum că depune nişte eforturi incompatibile cu condiţia umană însăşi, ci doar că ceva nu funcţionează bine în organismul lui, aşa că trebuie să ia nişte vitamine sau să consulte un psiholog. Dacă se simte gol pe interior, acest lucru nu se datorează faptului că-şi cultivă permanent imaginea, lipsită de orice esenţă, ci faptului că nu munceşte, nu călătoreşte, nu cumpără îndeajuns din bunurile de consum care promit să-i umple vidul interior.”


joi, 8 decembrie 2011

Atracţia magnetică dintre doi oameni este cauzată de întâlnirea noastră cu noi înşine




„Ce este această atracţie magnetică inexplicabilă, acest foc pe care îl căutăm la ceilalţi şi care ne face să ne simţim vii şi întregi? Acest foc este încărcătura care ne este nouă complementară. Acest sentiment reprezintă ceea ce simţim atunci când găsim pe cineva care are acele părţi complementare, ce corespund golurilor din noi. Iubirea romantică este numele pe care îl dăm noi sentimentului de a ne găsi acele părţi care ne lipsesc. Uneori, spunem că aceste părţi sunt «cealaltă jumătate a noastră». Atunci când întâniţi pe cineva care are o încărcătură ce suplineşte acele părţi din fiinţa voastră care au fost pierdute, v-au fost luate sau pe care le-aţi cedat, această încărcare a lor vă face să vă simţiţi bine, să vă simţiţi din nou în­tregi”, spune Gregg Braden în cartea cu titlul „Păşind între lumi” (Ed. For You).


Cu alte cuvinte, atracţia magnetică dintre doi oameni este cauzată de întâlnirea noastră cu noi înşine. Subconştientul recunoaşte automat în celălalt acea parte din noi pierdută pe cărările năbădăioase ale experienţei, iar această recunoaştere instantanee este resimţită ca atracţie inexplicabilă, ca pe o percepţie de a te fi regăsit pe tine însuţi sau de a-ţi fi regăsit jumătatea. Jumătatea care lipseşte din interiorul nostru este ceea ce am avut, dar am pierdut. Ceea ce am avut, dar am abandonat, poate, prin viaţă, cu scopul de a obţine în acele momente lucruri care ni se păreau mai importante. Uneori, de dragul carierei sau a dorinţei de câştiguri materiale, prestigiu sau putere ignorăm şi chiar abandonăm sensibilitatea noastră şi nevoile sufletului. Poate renunţăm la o poveste de iubire sau poate ne interzicem nouă înşine să ne manifestăm adevărata sensibilitate pentru ca nu cumva lumea să profite şi să se folosească de ea ca de-o slăbiciune. Prin hăţişurile experienţelor noastre trec diferite tipuri de frici, de îndoieli şi de incertitudini, care ne determină să renunţăm la părţi frumose al sufletului şi la expresii ale personalităţii noastre, care ne-ar putea ajuta să ne simţim împliniţi, fericiţi sau încrezători în viaţă. Aceste părţi pierdute din noi lasă un gol, mai mult sau mai puţin evident, mai mult sau mai puţin conştient, un gol ce se umple în clipa în care întâlnim partea pierdută din noi... în altul.


Atracţia irezistibilă este – după definiţia lui Gregg Braden (un distins şi extrem de serios cercetător al fenomenelor spirituale)  – o stare de re­cu­noaş­tere de sine. Un fel în care subconştientul îţi atrage atenţia asupra faptului că cea­lal­tă persoană are în ea ceva din tine. În fa­ţa jumătăţii care-ţi lipsea începi să te simţi viu, întreg, îndrăgostit. Eşti în­dră­gos­tit de acel tu pe care l-ai lăsat în tre­cut, de acel tu uitat, părăsit, reprimat – mai bine spus, acel tu care se trezeşte la viaţă în clipa în care întâlneşti o persoa­nă care are în sine ceea ce ai avut şi tu. Părţile abandonate prin viaţă nu mor, ci sunt as­cunse trăirii şi conştienţei, pentru că ele au fost consi­de­rate cândva frâne pe drumul pe care l-am ales. Faptul că atracţia ar putea fi gene­rată tocmai de sentimentul pro­fund al întâlnirii tale cu tine prin altul este o idee frumoasă şi, în mod obişnuit, trăi­tă ca atare, căci în lăuntrul acestu gen fascinant de trăire a experienţei iubirii întotdeauna ne simţim a fi neseparaţi de celălalt, iar atracţia ne imprimă dorinţa puternică a fi împreună până la dizolvarea unuia în altul. Aşadar, atracţia aceasta nu-i nea­pă­rat semnul iubirii, care ne arată că vom fi împreună pentru tot restul vieţii, deşi se în­tâmplă uneori, cât semnalul reîntâlnirii cu părţi pierdute şi regăsite din noi înşine şi semnalul că suntem pregătiţi pentru vindecarea golului creat în noi înşine, prin alegeri şi decizii din trecut.


Sursa: http://eulinterior.blogspot.com/

marți, 6 decembrie 2011

Poveste de iarna - Ce ti-ai dori de ziua ta, Mos Nicolae?


                  
Se povesteste ... ca intr-o dimineata de iarna, un batranel, tare impovarat de saracia si necazurile avute in viata, porni spre cismea, sa aduca apa in umila sa locuinta. Era si batran si bolnav, iar fara apa cea de toate zilele nu se putea. Facea economie si la apa de baut, caci galeata pe care o cara i se parea din ce in ce mai grea. Povestea sa - povestea oricarui parinte, luptand cu greutatile vietii pentru a-si creste pruncii, daruindu-le din puterea lui. Si mare este bucuria parintelui cand isi vede copiii rostuiti, oameni cu carte, invatati si asezati la casele lor. Numai ca, dupa ce isi iau zborul, copiii, prinsi fiind in problemele zilnice, incet ... incet, isi aduc aminte din ce in ce mai rar de parintii lor. Unii dintre ei zboara departe, departe, acolo unde dragostea parinteasca ajunge la ei, doar printre randurile scrisorii scrise cu lacrimi de sange.


Asa pati si batranelul nostru care, ducandu-si cu greu zilele, se simtea din ce in ce mai singur. Sau, poate nu era chiar atat de singur. Era el si Dumnezeu! Cel care, indiferent necazul in care s-ar fi aflat, nu l-ar fi abandonat, niciodata! Nadejdea pe care batranelul si-o punea in Dumnezeu era la fel de mare si de fierbinte precum ruga lui de dimineata sau cea din noaptea tarzie! Credea cu putere in El! Simtea ca, desi sarac, sufletul lui se imbogateste pe zi ce trece cu glasul lui Dumnezeu. Nu mai auzea atat de bine vocile oamenilor dar, atunci cand tacerea era profunda, auzea cantarile ingerilor slavei, auzea cerurile fosnind de aripile heruvimilor, simtea ca Pazitorii sunt ... aproape.


In dimineata aceea, cerul era ca de lapte. Pe marginea drumului, copacii cu varfurile leganate de vantul racoros, se zgribuleau, incercand sa-si ascunda goliciunea. Gerul era puternic, pana si fumul care iesea pe hornurile caselor tremura de frig. Batranul, imbracat cu o haina peticita, cu blanita de la maneci roasa, purta pe cap o caciula de miel, cu marginile indoite. Pe sub haina de iarna, purta un pulover rosu, impletit, de pe vremea cand buna sa sotie traia. Iesind din casa, fu intampinat de glasurile zgomotoase ale copiilor, care erau cat pe ce sa-l dea jos din picioare. Dar, poti sa te superi pe glumele lor, pe veselia si pe glasurile sunand a clopotei? Vazandu-i, ii trecura prin fata ochilor imaginile chipurile copii sai dragi, de varsta lor. Asa erau si ei - nastrusnici si ghidusi dar, parca putin mai respectuosi si mai cuminti.


Tinand strans in mana galeata, pasea incet si apasat pe zapada proaspat cazuta. Poate cu putina teama, sa nu cumva sa alunece si sa cada. Nu de cazatura ii era teama, ci de faptul ca nu s-ar mai putea ridica. Dar, chiar si asa, indrazni. "Apara-ma, Doamne, sa ajung cu bine inapoi!", murmura batranelul. Zarea deja marginile inghetate ale cismelei, peste care se prelingea un firisor de apa limpede. Grabindu-se sa ajunga cat mai repede, piciorul drept ii aluneca peste marginea inghetata a unei pietre, ce se rostogoli de indata. Cazu in genunchi, dar nu se lovi prea tare. "Doamne, daca ar fi vreun copil de-al meu aici, m-ar ajuta sa ma ridic! M-ar ajuta sa car si galeata asta, care e din ce in ce mai grea!".


Nu termina de rosti cuvintele ca inaintea sa aparu un tanar, inalt si subtire, imbracat frumos, cu haine rosii de catifea. Purta pe deasupra un mantou soldatesc, cu blana de astrahan negru la maneci si la guler. Capul ii era descoperit, vantul fluturandu-i pletele aurii, de culoare graului de vara. Ochii sai scanteiau ca doua stele, emanand bunatate si caldura. Intinse mana batranelului, spunandu-i: "Haide, tata-mosule, ridica-te!". Mirat de o astfel de aparitie, batranul intinse mana tanarului si se ridica. Dupa ce-i umplu galeata cu apa, tanarul se oferi sa il conduca pana acasa. Tot drumul inapoi, batranelul se tot gandea, tragand pe furis cu ochii spre tanarul misterios: " Ce minune sa mai fie si asta?".


Mergand in tacere pe drumul troienit, batranelul isi aminti de vremurile cand - in putere fiind - petrecea ziua de Sfantul Nicolae, acasa, langa copiii sai frumosi. Pe fiul cel mare il chema Nicolae, iar pe una dintre fete Niculina. Si unde mai pui ca si el era tot Nicolae, botezat asa, pentru ca se nascuse chiar de ziua Sfantului Mare Ierarh. Masa lor era plina de bucatele de post, caci era Postul Craciunului, respectat cu mare strictete la el in casa. Sotia sa, o foarte buna gospodina, facea placinte cu mere si placintele cu dovleac - favoritele fiului cel mare. Pe masa gatita cu un acoperamant brodat fin, ii asteptau sarmalele de ghebe, frumos aliniate pe platoul de portelan. "Ei, ce vremuri! De s-ar mai intoarce, macar si pentru o clipa!".


Sprijinit de bratul tanarului, batranelului ii veni aproape sa lesine, caci poarta era intredeschisa. Pe aleea inzapezita ce ducea spre usa de la intrare, se vedeau urme de pasi. "Sigur m-au calcat hotii!", isi zise batranelul, in gand. Dar, nu de hoti ii era frica, sigur n-ar fi avut ce sa ia, caci era umil si, in afara de un caine si o pisica, nu avea nimic. Tanarul de langa el ridica galeata si o aseza pe holul intunecos de la intrare, pe un taburet. Tinandu-l pe batranel de mana, il impinse catre odaia din spate, unde se retrasese de gerul de afara. Deschise incet usa la camera si batranelul amutise. Odaia era calda, focul isi arata limbile rosietice, prin zabrelele portitei de la soba. Pe perete, candela era aprinsa, imprastiind in jur pace si liniste. Masa de la perete era gatita deja de sarbatoare si bucatele aburinde stateau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a placinte de mere cu scortisoara si rom!


Credea ca viseaza sau ca a murit si a ajuns in rai. Nu atat in raiul lui Dumnezeu, ci in raiul care facuse parte din viata lui, odata. Se trezi buimac, luat pe sus de feciorul sau cel mare - Nicolae. Erau cu totii acolo - copiii si nepotii sai, care venisera de departe, sa-i faca o surpriza, chiar de ziua lui. O putere de neimaginat il cuprinse pe batranel. Uitand pentru o clipa de copii, el cauta cu privirea pe tanarul care-l insotise. Alerga incoace si incolo ca sa-l gaseasca! Dar, in zadar! Ajungand la usa de la intrare, zari dincolo de poarta silueta unui batranel, imbracat in haina de arhiereu, ce se departa prin neaua sclipitoare. Avea in mana un toiag mare, cu o cruce in varf, iar fata ii stralucea ca soarele. Era chipul din icoana pe care o pastra in camera din fata. Abia atunci, cu lacrimi mari in ochi, batranelul realiza: "Era El ... era chiar Sfantul Nicolae! Venise sa-l ajute, sa-i aduca din nou pe copii aproape, sa-i puna belsug pe masa. Venise sa-i spuna: LA MULTI ANI ... NICOLAE!"


Dupa ce-l petrecu pe sfant cu privirea, se intoarse in casa, ca sa-si stranga copiii si nepotii in brate. Era fericit, cum nu mai fusese demult. Se simtea mai tanar, mai vioi. Nu-l mai durea nimic si de rana de la genunchi, deja uitase. Si de data aceasta, simti ca mana celui Atotputernic era deasupra sa. A fost cea mai mare minune pe care i-a fost dat s-o traiasca. Era umil, nici vorba de mandrie, dar in sinea lui isi spunea: "Cine poate indura bucuria de i se spune LA MULTI ANI, de ziua sa, chiar de Maritul sau Ocrotitor?"


Oare, era un semn, era o prevestire? Si ce daca? Traise deja multe si vazuse si mai multe in viata lui. Tot atatea, cate va doreste si voua sa ajungeti sa vedeti si sa traiti, dragi copii!


LA MULTI ANI, NICOLAE! LA MULTI ANI, DRAGII MEI!


Sursahttp://danielroxin.blogspot.com/

duminică, 27 noiembrie 2011

Cand cineva intra in viata ta



Cand cineva intra in viata ta



Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA. Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana…
Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o. A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport, sa te ajute fizic, emotional sau spiritual. Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt. Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.

Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit. Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza. Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie. Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata. Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe. 


Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi. Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut. Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie. Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.

Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie solida emotionala. Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale. Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare…


Autor necunoscut


sâmbătă, 26 noiembrie 2011

THRIVE! (Prospera!)


 
 Cel mai recent documentar neconvenţional, THRIVE: What on Earth Will It Take?, creaţie a soţilor Foster şi Kimberly Gamble, rodul a peste 8 ani de interviuri şi cercetări, se dovedeşte a fi un film de sinteză, extrem de bine realizat, într-o manieră profund optimistă şi cu o grafică impecabilă, care ne poartă firesc printre invenţii ştiinţifice de avangardă, studii ale conştiinţei, structură geometrică a texturii Universului, aikido şi activism, manifestate în climatul politic actual, caracterizat de consolidarea globală a puterii elitei financiare şi a controlului paranoic exercitat asupra oricărui aspect al vieţii noastre, ridicându-ne moralul zdruncinat de dezvăluirea realităţilor crude ale societăţii, prin prezentarea de soluţii realiste şi strategii îndrăzneţe de răsturnare paşnică a balanţei puterii, împuternicind fiinţa umană cu dreptul de a-şi recupera viitorul şi de a-şi reechilibra existenţa, în rezonanţă cu tendinţa universală către prosperitate a lumii vii.

Deşi am fost atenţionat asupra lansării filmului, am ezitat să-l traduc şi chiar să-l urmăresc, din cauza unei prejudecăţi poate, a originii sociale a lui Foster Gamble, care este unul dintre descendenţii direcţi ai co-creatorului imperiului Procter & Gamble (stră-stră-nepot mai exact) şi am ajuns să privesc afirmaţia lui de la început de film, că i-a fost necesară întreaga viaţă pentru a discerne care sunt cauzele fiascoului multilateral al societăţii contemporane, drept o simplă dovadă de ipocrizie mediatică.

Compania Procter & Gamble, cu sediul în Cincinnati, Ohio, a fost înfiinţată în 1837, de doi cumnaţi, William Procter (fabricant de lumânări) şi James Gamble (fabricant de săpunuri), la iniţiativa mai mult decât inspirată a socrului lor comun, Alexander Norris, fiindcă după numai 21 de ani aveau deja vânzări de peste un milion de dolari.

Compania s-a consolidat în baza contractelor militare, încheiate cu trupele unioniste din timpul războiului civil, soldaţii americani lăsaţi la vatră asigurându-le o reclamă gratuită binevenită, în întreaga ţară, dar a devenit o corporaţie abia în 1930, prin achiziţia companiei britanice Thomas Hedley Co.

Corporaţia deţine cel puţin două recorduri nedorite de noi toţi, crearea şi vânzarea primei paste de dinţi cu fluor şi finanţarea cercetărilor pentru cipurile RFID - aşa cum recunoaşte şi Foster în film - şi încă un record ceva mai ciudat: din cauza pierderilor considerabile pe piaţa investiţiilor în credite derivative, au acţionat în judecată Bankers Trust, în 1994, pentru fraudă, fiind primul caz înregistrat în istorie, de membri ai unui consiliu de administraţie al unei mari corporaţii care recunoşteau, în tribunal, că s-au lăsat antrenaţi într-o afacere pe care au fost incapabili să o înţeleagă.

Asta nu i-a împiedicat, în acest an, să înregistreze vânzări record de 82,6 miliarde dolari, compania achiziţionând între timp şi alte firme binecunoscute ca: Folgers Coffee, Max Factor, Gillette, Duracell sau Braun.

Incitat fiind de prezenţa printre intervievaţi a unor nume celebre ca Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven Greer, Adam Trombly, Brian O'Leary, Vandana Shiva, John Taylor Gatto, Deepak Chopra, David Icke, G. Edward Griffin, John Perkins sau Barbara Marx Hubbard, m-am decis să traduc documentarul şi nu regret acest lucru, fiindcă trebuie să recunosc că este unul dintre cele mai omogene, oneste şi cursive filme văzute vreodată, care abordează în cele peste două ore de vizionare, aproape toate problemele tratate de documentarele postate anterior pe blog.

Nu am descoperit absolut nimic subversiv în film, chiar dimpotrivă şi dacă ţinem cont că avem deja exemplul unui moştenitor al concernului Philips, care s-a decis să încalce tradiţia familiei fabricând produse fiabile, caz prezentat în The Light Bulb Conspiracyşi chiar cazul lui John Taylor Gatto, care s-a dezis de propovăduirea sclaviei muncii prin "taylor-ism", trebuie să acceptăm o altă afirmaţie a lui Foster, că nu toţi membrii familiilor sus-puse sunt şi participanţi activi la mascarada mondială numită globalizare planificată sau folosind sintagma atât de dragă elitelor, "noua ordine mondială", deşi mereu m-am întrebat ce anume ar putea fi nou în această ordine, din moment ce tot ei ne vor conduce.

Pe de altă parte, pe lângă efortul deosebit impus de realizarea unui film de o asemenea anvergură şi calitate, ca să nu mai vorbim de sumele semnificative implicate, cuplul Foster & Kimberly, de această dată, a realizat şi un web site extraordinar,http://www.thrivemovement.com/, a cărui valoare îndrăznesc să afirm că o depăşeşte cu mult pe cea a filmului, fiindcă, pe lângă faptul că sintetizează şi cumulează informaţii din toate domeniile atacate de documentar, mai oferă şi o platformă de comunicare şi de argumentare a soluţiilor propuse, pentru edificarea modelului ideal de societate la care aspirăm cu toţii.

Activitatea neconvenţională a lui Foster Gamble, are rădăcini mai vechi, încă de pe vremea când devenea co-fondator al unui grup de lucru multidisciplinar, The Sequoia Symposium, în 1997, bănuiesc că împreună cu Jack Kasher, fiindcă doi ani mai târziu, acesta, în calitatea sa de profesor de fizică şi astronomie la Universitatea Nebraska, găzduia la Thompson Alumni House una dintre şedinţele grupului, la care participau, printre alţii:

- Lynnclaire Dennis din San Francisco, autoarea cărţii "The Pattern", care avusese o experienţă de moarte clinică, în 1987, în timpul unei ascensiuni cu un balon cu aer cald, în Alpii elveţieni;

- Louis Kauffman, profesor de matematică la University of Illinois-Chicago, unul dintre teoreticienii respectaţi ai paradoxului matematic reprezentat de nodul trilobat, ca cel mai simplu exemplu de nod toroidal;

- Ashok Gangadean, profesor de filozofie la Haverford College, lângă Philadelphia şi recenzor al cărţii amintite, despre care scria: "The Pattern reprezintă uniunea vie dintre finit şi infinit, minte şi materie şi continuumul spaţiu-timp." ;

- Pierre Noyes, profesor la Stanford University;

- Foster Gamble, cercetător din Woodside, California

şi, nu în ultimul rând


- Nassim Haramein, prezentat de reporterul de la Omaha World Herald, în articolul din 23 ianuarie 1999, în care relata evenimentul, drept "un cercetător al geometriei vidului, de 15 ani încoace, din Santa Cruz California".

Dr. Jack Kasher a fost consultant şi angajatul de vară al Lawrence Livermore National Laboratory, între 1975-1992, unde se specializase pe aplicarea teoriei electromagnetice în cadrul sistemului de apărare Războiul Stelelor, cu o mică pauză în vara lui 1991, când a lucrat la Marshall Spaceflight Center al NASA, în Huntsville, Alabama.

El este totodată şi directorul pentru statul Nebraska al MUFON, o organizaţie non-profit, fondată în 1969, care investighează cazurile OZN, în care calitate a efectuat o analiză detaliată a controversatei filmări a misiunii STS-48, a navetei spaţiale Discovery, lansată în data de 12 septembrie 1991, de la Kennedy Space Center, Florida, în care apar obiecte ciudate deplasându-se prin spaţiul cosmic, în manieră evident controlată, analiză care poate fi studiată în detaliu la acest link:http://www.nicap.org/muj_kasher_sts48.htm.

Una dintre erorile filmului este prezentarea pe acelaşi nivel a familiilor Rothschild, Rockefeller şi Morgan, când, de fapt, ultimele două se află pe poziţii de subordonare faţă de Rothschild, la fel ca şi celelalte "mari familii" amintite: Carnegie, Harriman, Schiff sau Warburg.

Mult mai aproape de realitate s-a situat istoricul Niall Ferguson, când scria: "Pentru majoritatea secolului XIX, N.M. Rothschild a condus cea mai mare bancă din lume, ce a dominat piaţa internaţională de acţiuni. Ca echivalent contemporan, cineva ar trebui să-şi imagineze o fuziune între Merril Lynch, Morgan Stanley, J.P. Morgan şi probabil şi Goldman Sachs, la fel puternică poate ca Fondul Monetar Internaţional, dat fiind rolul familiei Rothschild în stabilirea politicii financiare a numeroase guverne."

Aceeaşi eroare se face când în fruntea tuturor organizaţiilor secrete este prezentată, aproape mereu, Round Table, a mogulului diamantelor sud-africane, Cecil Rhodes, atribuindu-i-se un rol mult prea important, când, de fapt, banca Rothschild l-a finanţat pentru a putea dezvolta British South Africa Company, dovada fiind dată şi de faptul că la moartea lui Rhodes, în 1902, administratorul averii sale a devenit Leopold de Rothschild (1845–1917), cel ce a ajutat la iniţierea schemei malefice a burselor Rhodes de la Oxford University, ca modalitate de recrutare şi pregătire a lichelelor ce promovează planurile ocultei planetare, ca Bill Clinton, George Stephanopoulos, Susan Rice şi mulţi alţii.

Dat fiind succesul mondial al documentarului, la atât de puţină vreme de la lansare, trebuie să recunosc că m-a deranjat şi "cocacolismul" prezentării satelor româneşti Liviu Rebreanu şi Izvoru Crişului, ca exemple ale politicii ecologice promovate de Vandana Shiva, în comunitatea indiană sprijinită de Navdanya, deşi nu e exclus să se fi oploşit şi prin satele ardelene nişte "hinduşi" hipo-motorizaţi, autohtoni.

Am fost dispus să le iert aceste mici păcate realizatorilor, în calitate de practicant de aikido, pentru pledoaria superbă făcută singurei arte marţiale exclusiv defensive, nefiind dificil de integrat în Calea Armoniei "dansul" graţios al Fondatorului, Ōsensei Morihei Ueshiba şi al unuia dintre discipolii săi interni - uchi deshi între 1958 şi 1969 - Mitsugi Saotome Sensei.

Energia liberă rămâne la fel de periculoasă pentru magnaţii petrolului, pe cât era şi la momentul când a fost făcut extraordinarul film al lui Harry DeLigter, Free Energy - The Race to Zero Point, dovada fiind dată de asasinarea în 2004 a unuia dintre protagonişti, dr. Eugene Mallove.

Munca neobosită a lui Mallove pentru promovarea noii energii, pe lângă editarea revistei Infinite Energy şi înfiinţarea organizaţiei non-profit New Energy Foundation, constă şi în scrierea unei cărţi curajoaseFire from Ice, avându-i ca eroi pe Stanley Pons şiMartin Fleischmann, de la University of Utah, cei care au reuşit primii să realizeze fuziunea la rece, în 1989 şi care, între timp, au fost supuşi unei campanii feroce de discreditare, din partea fizicienilor lumii academice şi, mai ales, a promotorilor fuziunii termonucleare, care şi-au apărat carierele, cercetările şi sursele de finanţare.

La şapte ani după asasinat, timp în care au fost arestaţi şi eliberaţi diverşi indivizi, nu s-a ajuns încă la nici un proces şi singura declaraţie făcută de justiţia statului Connecticut este de o prostie sfidătoare: "... este posibil ca Mallove să fi fost ucis de un chiriaş evacuat, furios că i-au fost aruncate unele lucruri personale în timpul evacuării."

Prin vocea lui John Taylor Gatto, ne este reamintită problema dureroasă a unui sistem educaţional absurd, destinat pervertirii personalităţii copiilor şi producerii de sclavi condiţionaţi pavlovian, ca reacţie faţă de autoritate, aşa cum subliniază şi Deepak Chopra:

"Dacă un copil este slab la matematică, dar bun la tenis, majoritatea oamenilor i-ar angaja un preparator la matematică. Eu i-aş fi angajat, mai degrabă, un antrenor de tenis."

Plecând de la afirmaţia lui Foster Gamble că, o dată instaurată noua ordine mondială, nu vom mai avea nici unde fugi, nici unde să ne ascundem, mi-am adus aminte de dilema participanţilor la un sondaj de opinie organizat pe la sfârşitul anilor '80, de un fost spion GRU, colonelul Victor Suvorov, fugit în Anglia, care le solicita participanţilor să enunţe măsuri efective de stopare a emigrării clandestine, dintr-un stat în care tocmai s-a instaurat socialismul, au fost naţionalizate toate mijloacele de producţie şi a fost desfiinţată proprietatea privată.

Răspunsurile s-au orientat în întregime către măsuri represive: sârmă ghimpată, trupe de grăniceri, câini, reflectoare etc., nimeni nereuşind să observe o soluţie externă pentru o problemă internă: singurul caz, în care ar fi încetat evadarea celor năpăstuiţi de "raiul socialist", ar fi fost să nu mai aibă unde fugi.

Este varianta intuită genial de Foster şi chiar şi de Stalin, la vremea lui şi care a devenit obsesia conducătorilor cabalei mondiale şi principalul motiv pentru care îşi doresc să stăpânească dictatorial întreaga lume, fiindcă experimentele derulate anterior pe banii ocultei şi pe suferinţa noastră, în întreg lagărul socialist, prin care au fost decimaţi peste 100 de milioane de oameni numai în URSS şi China, laolaltă - spre entuziasmul unui psihopat ca David Rockefeller - le-au demonstrat cu claritate că, în caz contrar, se vor îndrepta către un eşec garantat.

"Este greu, afirm eu, ca oricine altcineva să deteste mai mult decât mine vărsarea de sânge, inclusiv la vreme de război, dar este încă şi mai greu să depăşească dezgustul meu de natura însăşi a statelor totalitare, în care masacrul este doar un detaliu administrativ."

Vladimir Nabokov
(23 aprilie 1899 - 2 iulie 1977




Sursa: Dezvaluiri - http://antiiluzii.blogspot.com/

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Doi pe un balansoar…





De multe ori ne jucăm, ne amuzăm ...şi inevitabil ajungem pe un balansoar. E o situaţie aparte, o relaţie unică.

La început descoperim zborul; mişcarea ascendentă urmată de cealaltă ne dă impresia unui zbor pe verticală. Repede descoperim că e bine sus dar şi că ulterior ajungem jos. Învăţăm apoi puterea negocierii şi a convingerii: sus fiind încercăm să îl convingem pe celălat să ne mai ţină acolo; vine apoi ideea de a sta cât mai mult jos şi îl lăsăm uitat pe celălalt cocoţat pe partea lui, dând neputincios din picioare: e un anumit control pe care îl deţinem şi ne simţim importanţi.

Copii fiind ne dăm în balansoar adeseori însă rămânem toată viaţa în el fără să o ştim prea bine. Mereu vom fi doi pe un balansoar şi la un moment dat vom începe să înţelegem legătura care ne uneşte în oblica sus-jos. Uneori celălalt îşi impune dorinţa de a urca, ori îşi afirmă controlul lăsându-ne dinadins agăţaţi acolo sus. Uneori ne amuzăm, alteori ne agităm să schimbăm starea de fapt.

E frumos când realizezi că tot balansul nu există de unul singur; vine momentul în care pricepi că eşti sus pentru că celălalt a făcut un efort să te ridici iar el ajunge la rândul lui acolo când contribui şi tu.

Pe un balansoar înveţi că nimic nu rămâne nemişcat cât eşti în doi şi mai ales că întotdeauna după un munte urmează o vale. Pe un balansoar înveţi să fii împreună la urcuş ori la coborâre cu aceeaşi bucurie; pe un balansoar înveţi să te bucuri de urcarea celuilalt.

Nu vand!



Un catolic, un protestant, un musulman şi un evreu discutau după masa de prânz.
La un moment dat , trecând de la una la alta , încep să se laude care mai de care….
Catolicul: Am o avere mare… voi cumpăra Citibank!
Protestantul: Sunt foarte, foarte bogat aşa că voi cumpara General Motors!
Musulmanul: Sunt fabulos de bogat.. intenţionez să cumpar Microsoft!
Evreul a mestecat calm în cana de cafea, a aşezat linguriţa pe masa, a sorbit liniştit din cafea, s-a uitat la ei şi le-a spus pe un ton indiferent:
-Nu vând !

vineri, 28 octombrie 2011

Astazi se incheie Calendarul Mayas




"Astăzi este o zi de mare celebrare. Trăim vremurile pe care, multe vieţi de-a rândul, le-am tot aşteptat. La nivelul sufletului, omul a ştiut întotdeauna ca exista un Plan Divin, că facem parte dintr-o pictură măreaţă, o tapiserie lucrată de Marele Spirit, în care fiecare dintre noi are un rol, un scop, o misiune. Înţelepţii mayaşi au păstrat vie pentru noi cunoaşterea matricei Timpului Divin. Marele Ciclu de 16.4 miliarde de ani, lungul drum al conştiinţei spre Iluminare, se încheie astăzi. Corect este să spunem că astăzi este ziua care marchează un nou început, un nou ciclu al evoluţiei Pământului şi al locuitorilor săi, ziua în care se deschide un nou drum al Omului spre Epoca de Aur. Nu se sfârşeşte de fapt nimic, deşi tot ceea ce este vechi îşi încheie rostul.

Desigur, 28 oct este doar o dată în calendar. Dacă ne privim viaţa, observăm cu mare bucurie că nicio profeţie legată de dezastre şi apocalipsă nu s-a împlinit. Totul pare să continue aşa cum a fost şi ieri... şi alaltăieri. Dacă însă privim dincolo de aparenţe, avem de ce celebra. Mama Pământ ne-a purtat, viaţă după viaţă, până in Acum.

Ziua de astăzi marchează un salt imens în conştiinţa omului. Este ca şi cum s-a deschis Drumul spre Omul nou, omul de lumină. A venit timpul ca Homo Sapiens să facă un salt spre Homo Luminous. Un nou tip de conştiinţă se naşte acum pe Pământ.

Dacă înţelegem ceea ce mayaşii ne transmit, o imensă bucurie ne va inunda sufletul. Astăzi se naşte UN NOU PĂMÂNT, O NOUĂ OMENIRE. Din perspectivă tridimensională această exprimare este o metaforă. Din perspectivă multidimensională este o realitate spirituală. Şi, ca orice realitate spirituală, nu se înfăptuieşte abrupt, nu se rezumă la o zi. Este un proces - mult mai scurt decât altele - dar totuşi este un proces. Astăzi este ziua în care CELEBRĂM startul, naşterea acestui nou proces, îl conştientizăm, ne bucurăm că îl trăim. S-a încheiat o epocă ca să se nască o alta, mult mai măreaţă decât ne putem imagina.
Mayaşii spun că " noi suntem cei pe care îi aşteptam" ... şi aşa şi este.

Lăsaţi inima să se bucure, lăsaţi Lumina să vă inunde, AZI E SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI CARE A FĂCUT DRUM LUNG PÂNĂ ÎN ACUM!"

Elena Cocis

marți, 3 mai 2011

Contele de St.German - Atributele necesare pentru Ascensiune




 Toate mesajele mele sunt pentru cei care au ales să se înalte în această viaţă. Toate sunt binevenite pentru a le citi şi a le lua  în considerare conţinutul acestora, dar numai cei cu contracte de ascensiune sunt atrasi de ele. Când învăţăturile mele nu sunt acceptate de către producatorul mintii conceptuale,  candidatul pentru ascensiune poate fi redirecţionat către altul, mai dificil, consacrat( ales) de conştiinţa divină.

Un adept al Maestrilor sau Îngerilor trebuie să achiziţioneze trei dintre atributele  cele mai importante:

1. Iubirea absolută a tot ceea ce este.
2. Măestria conştiinţei umane-divine şi
3. Dizolvarea tuturor  atitudinilor negative.


Acest lucru nu a mai fost spus niciodată până acum ,sub forma unei liste calificate pentru   ascensiune. Nicăieri nu s-a precizat acest lucru clar, nici în mesajele mele. Am făcut mereu trimitere la Trezire- actualizarea naturală a acestor trei calităţi, fără a menţiona detalii cu privire la o asemenea magnitudine. Acum, dragii mei, pot accepta că nu toţi  dintre cei care citesc mesajele mele concep o trezire cu aceste trei caracteristici. Nu există nici o diferenţă în ceea ce spun acum, vă.este dată. doar o descriere mai detaliată.

Ce înseamnă defapt  aceste trei calităţi? Le voi descrie pentru voi  acum.

Numărul unu: toate care pot fi observate sau conştient cunoscute sunt tratate ca un act al graţiei divine. Da, asta include :  abuzul, corupţia, crima şi moartea , răpiria copiilor; tot ceea ce are loc în prezent, şi tot ce au avut loc înainte de acest moment. Nu se face distincţie de către ADEPT, care este gata înalţat.   Fără nicio distincţie înseamnă  fără a califica ca “bun şi rau’ sau ca ‘corect şi gresit’A nu avea ‘nici un fel de atitudine’ permite  celui consacrat accesul la ascensiune.

În continuare, Măestria  conştiinţei umane-divine. Acest lucru înseamnă că conştiinţa exprimată printr-un recipient uman este divină, nu concepută de om. În acest context, directorul mental (ego-ul) nu supune controlului niciuna din alegerile sau acţiunile organismului. Toate conceptele facute de om , atitudini, convingeri sau răspunsuri la dilemele omului sunt inexistente. Măestria conţine numai atitudini divine.  Circuitele de la influenţele din afară se pot închide prin a nu le oferi  nici o atenţie. Numai conştientizarea clară din conştiinţa divină din înterior stă la cauza luării deciziilor sau acţiunilor întreprinse. Spontan,acţiunea care curge liber vine fără  considerare mentală.

Şi numărul trei, toate atitudinile negative sunt dizolvate- poate fi o recunoaştere a faptului că nimic nu este cu o consecinţă oarecare. A fi deranjat de ceea ce cineva spune sau face întrerupe fluxul de lumină disponibilă. A degrada, sau a respinge ca fiind ‘întuneric’, un punct de vedere alternativ, anulează toata lumina care curge prin voi.  A da o opinie negativă altora contribuie la întuneric în loc sa contribuie la lumină. Toate condiţilie sau  atitudinile, care nu iau în considerare jocul divin dintre lumină şi întuneric ca fiind dansul necesar  pentru mai multă constientă, anulează această conştientizare.

Contrariile există pentru a lumina lumea. Există cazuri de vise despre un viitor mai bun care rezultă doar din circumstanţe  încântătoare? Nu, doar atunci când creaţii noi par a fi necesare face ca acestea să apară. Toate dramele care au nevoie de remedii active sunt considerate întunecate, şi totuşi, ele inspira încântătoarea co-creatie şi lumina care poate fi următoarea oportunitate a Unimii.

Luaţi în considerare toate activităţile  întunecate, ca fiind o condiţie necesară pentru a crea mai multă lumină. Vedeţi o mai bună dezvoltare creativă,  posibilă în toate împrejurările. Negativitatea vine fara nici o cauză. Acesta este doar o opinie mentală bazată pe un punct de vedere limitat. Fără negativitate înseamnă că numărul unu (iubirea a tot ceea ce este) este conţinută în fiecare observare a dinamicii umane.

Având în vedere că aceste trei realizări sunt condiţiile necesare pentru ascensiune, întâmpinaţi-le cu graţia( harul) care se află în interiorul unui candidat la ascensiune.Alegeţi-le cu o grijă profundă şi cu o minte deschisă.

EU SUNT CEL CE SUNT
Maestrul Inalţat St.Germain
Canalizat prin Aruna
Sursa

Traducere: Eliza Fati

duminică, 1 mai 2011


Mesagerii - Arkazamy

  
Arkazamy  Capitala planetei Geea

Solteris! Continuăm seria comunicărilor din acest loc binecuvântat, cunoscut în această epocă sub denumirea de Bucureşti. Ne facem datoria pentru ca voi să vă puteţi recunoaşte dorinţa. Oricât de mult ar fi, nu este decât începutul, iar cei care se află la început să nu uite că se află de la început, adică dintotdeauna. În comunicarea anterioară am realizat corespondenţa între ansamblul social şi ansamblul universal. Următorul pas este raportarea la civilizaţiile sistemului Phidelya, şi o vom face sub semnul triunghiului sau al triadei. Triada la care ne referim de această dată este de natură extraterestră şi include civilizaţiile existente pe Venus, Marte (Vamfim) şi Lună (SI). Acestea sunt cele mai apropiate de standardul de viaţă terestru, astfel putându-se realiza o comparaţie, şi, mai ales din punct de vedere al manifestării fizice, populaţiile celorlalte planete le vom descrie la vremea lor, existenţa lor realizându-se pe frecvenţe mai dificil de perceput în acest moment.
Pe satelitul artificial SI se află o civilizaţie cunoscută astăzi pământenilor prin cultul Martorilor lui Iehova, Iehova fiind conducătorul unei misiuni pe suprafaţa Geei într-o perioadă de Apocalips, în urmă cu aproape 12 mii de ani, etapă ce a marcat jumătatea acestui ciclu de 26 de mii de ani, ciclu care se încheie astăzi odată cu începutul mileniului al treilea după datarea terestră. De asemenea, pe SI se află bazele de legătură ale Misiunii România cu steaua centrală Ra, deci este vorba despre o societate mixtă, de altfel Luna fiind adusă în apropierea Geei tocmai în acest scop, de a avea acces mai uşor, şi într-o perioadă în care a fost necesară concretizarea unei vibraţii pentru crearea corpurilor fizice, în acest ciclu. Deci, istoria ei în apropierea voastră începe cu civilizaţia lemuriană, rolul ei intrând în funcţiune pe deplin odată cu sfârşitul perioadei atlante. De asemenea, SI este o parte a planetei Rancia, cunoscută în legendele Geei drept Phaeton. Ulterior, ea a fost adaptată misiunii în apropierea Geei. Acest lucru a fost făcut de o populaţie care a venit din Zona Andromedei şi a cărei misiune s-a finalizat odată cu misiunea lui Iehova.
În prezent cei care, prin evoluţie, au depăşit vibraţia lui SI, îşi continuă evoluţia pe sateliţii lui Jupiter, sateliţi ce vor fi transformaţi în planete odată cu transformarea lui Jupiter în al doilea Soare al Sistemului Phydelia. În această misiune, ei au fost ajutaţi de entităţile care au rămas după dezintegrarea planetei Rancia, zonă care a fost afectată de o neînţelegere a realităţii, fapt similar cu ceea ce se întâmplă pe Geea în prezent. Cei care au rămas să aibă grijă de SI sau retras în interiorul acesteia, formând o civilizaţie ascunsă, la prima vedere, dar care există la fel de bine ca şi voi, având o constituţie asemănătoare. Pe partea nevăzută a lui SI se află o a doua formă de civilizaţie, formată din populaţii de pe Marte, Venus şi Geea, ca şi din reprezentanţi ai Confederaţiei Galactice care sunt în legătură cu satelitul de cristal Gentorem şi cu sistemul de sateliţi care este coordonat de pe acesta.
Sunt date care, la prima vedere, ar fi spectaculoase sau ciudate, dar nu trebuie să vă mire mai mult decât cele de acum o mie de ani, când, prin descoperirea Americii, se primeau ştiri despre acel loc, despre civilizaţia şi posibilităţile de acolo. Dacă veţi face un mic efort de imaginaţie, veţi realiza că, peste 50 de ani, rânduri precum cele pe care le scriem acum vor fi scrise şi citite, răspândite prin canalele mass-media, la fel de uşor şi de firesc cum vorbiţi astăzi despre fotbal. Datele aşazis istorice au rolul de a realiza continuitatea, o punte între ceea ce este şi ceea ce, practic, a fost tangent cu perioada de întuneric pe care aţi străbătut-o. De altfel, sunt date care trebuie numai actualizate, în sensul lor enciclopedic şi pentru a oferi o anumită deschidere asupra realităţii. Toată această istorie a civilizaţiilor din ultimii 26 de mii de ani este încă scrisă în documentele rămase din diverse perioade, care se află închise în zone bine determinate pe Geea şi la care veţi putea avea acces numai prin creşterea vibraţiilor... Deci ar fi inutil să repetăm date la care oricum veţi avea acces la vremea potrivită, aşa că nu facem decât să amintim de ele şi să punctăm în prezent pentru a reveni cât de cât la o actualitate de care blocajele mentale v-au izolat. Vom înlocui termenul de ansamblu care vizează, oarecum, un sistem izolat, cu cel de sistem deschis, în care să putem trece de la socialul obişnuit la sociabilitatea universală. 
Etapa care a urmat intervenţiei lui Iehova a fost misiunea lui Samiaza, o perioadă despre care se cunoaşte destul de puţin, de altfel ca şi despre perioada egipteană sau despre epoca lui Isus. Să revenim deci la prezent, căci mersul înainte nu înseamnă o refacere a trecutului, ci o continuare a creaţiei. Ceea ce a fost contează numai pentru cei care vor să devină. Datoria şi dorinţa noastră este ca acele lucruri să nu rămână la stadiul de poveşti frumoase, ci să reprezinte un fir prin care să vă puteţi regăsi continuitatea şi firescul evoluţiei.
Punctele de referinţă universale, singurele prin care puteţi percepe o realitate, trebuie corelate cu cele aşa zis sociale, deci care au la bază informaţia senzorială. Nu este greu de văzut că realitatea se manifestă senzorial, dar de înţeles, se poate să înţelegeţi numai mental, numai revenind la lumea voastră interioară în care este scrisă istoria atâtor civilizaţii, planete şi sisteme pe care le-aţi străbătut. Fiecare îşi poate aduce aminte, dar numai de ceea ce are nevoie. Limitându-vă, însă, la o respectare a tradiţiei, normal că şi mentalul vă oferă informaţia pe care o cereţi, de a fi în actualitate cu preţul la carne sau la pâine, sau cu evenimentele politice. Puteţi vedea cât de necesar este efortul vostru pentru ca tot ce vă spunem să fie numai simple confirmări ale unor adevăruri pe care să le puteţi identifica în lumea voastră interioară, şi nu uitaţi că oricât de mult ar fi, e numai începutul, iar la început se află numai decizia.
Revenind la sistemul social terestru, catalizatorul deschiderii sale este informaţia sau ridicarea vibraţiilor, iar cel al dinamicii sale interne este Banul. Faptul că majoritatea oamenilor sunt săraci, vieţuind în condiţii de pauperitate, se datorează vibraţiilor joase pe care le generează, ajungându-se în prezent la paradoxul că banul are o vibraţie mai înaltă decât omul, şi de aceea e atât de greu accesibil unora şi, în mod ciudat, este accesibil celor care profită de el, aceasta fiind, de altfel, una din ciudăţeniile cu care a trebuit să ne obişnuim de când ne aflăm aici, ca să vedem că în societatea terestră totul este cu susul în jos. Dar aşa a fost să fie, niciodată nu este prea târziu, şi doar cei care amână se află întotdeauna în întârziere. Principala marfă a prezentului este informaţia. Cu cât o informaţie este mai prezentă, mai actuală, cu atât ea poate fi folosită mai dinamic, deci vă poate împinge spre vibraţii mai înalte.
Sistemul legislativ actual, în care o lege mai întâi este elaborată şi apoi comunicată, face ca informaţia să poată fi numai acceptată, dar nu şi folosită, factorul de decizie individual fiind într-o situaţie de interferenţă cu factori de decizie exteriori, care condiţionează, limitând entitatea în a-şi urma propriilei decizii, în a-şi manifesta propria experienţă şi, de asemenea, obstrucţionând-o în misiunea sa. Fiţi liniştiţi, căci nici cei care se află în posturile de decizie nu o duc mai bine, ei înşişi ajungând acolo numai după acceptarea unei păcăleli tradiţionale, în virtutea unui sistem de valori false. Au existat epoci, nu prea departe de cea actuală, în care conducătorii erau entităţi cu vibraţii mai înalte şi care veneau pe Geea special pentru această misiune. Astfel, în planurile astrale, ei aparţineau unor ierarhii superioare, şi la fel în Planul Fizic aveau misiunea de a conduce, situaţie în care era aplicată Legea corespondenţei. Ceea ce se întâmplă astăzi prin procesul de individualizare, este că fiecare trebuie să devină propriul său învăţător, propriul său judecător, propriul său conducător, redescoperind legea prin aforisme şi experienţe particulare, aplicând-o astfel în propria sa trăire şi manifestare.
Ne vom ocupa, deci, de subsistemele sistemului social care vizează elemente de sinteză ce pot fi uşor percepute mental şi, de asemenea, generalizate, urmând ca fiecare, mai departe, să continue. Sistemul financiar este primul ca importanţă în concepţia cu care v-aţi obişnuit asupra realităţii, apoi urmează cel legislativ şi, mai departe, cel economic, militar, de învăţământ, religios, şi aşa mai departe, enumerarea nefiind decât o repetare a lui Unu în diferite ipostaze ale manifestării. Toate aceste domenii au drept cauză teoria relaţiilor între sisteme, de această dată sistemul fiind fiecare în parte. Pentru a putea intui schimbările care urmează, pornim de la realitatea acestor relaţii, conştientizarea lor prin trezirea omului putând concretiza noi paşi în evoluţia civilizaţiei, a societăţii terestre. De aceea, de voi depinde să puteţi trece de la starea de hipnoză, de continuă contemplare a manifestării, la cea de continuă emisie, deci de continuare a creaţiei; de voi depinde trecerea de la starea de copiere, de educaţie, la cea de originalitate, de autoeducaţie, trecerea de la starea de interferenţă la cea de autonomie, printro universalizare a experienţei prin elemente de sinteză şi cât mai multă curiozitate, în sensul de a putea penetra cât mai multe faţete ale manifestării, înţelegându-le în unitate, prin Principiul Unic.
Sunt lucruri pe care nimeni nu vi le poate da, ci numai voi înşivă. Oricâte cărţi aţi citi, oricâte lucruri am spune, numai fiecare se poate trezi, ceea ce facem reprezentând numai un catalizator al proceselor de transformare care au loc în prezent la nivel universal. Informaţia nu poate avea paternitate, căci din Unu provine, de aceea aceste materiale nici nu vor fi semnate, căci nici nu aparţin cuiva, ci tuturor. Nu faceţi greşeala de a interpreta acest lucru ca pe o lipsă de responsabilitate, căci necesar este să vă recunoaşteţi responsabilitatea. Sunt date, lucruri, pe care fiecare şi le poate spune, căci fiecare de la Tatăl vine şi cu El una este. Aceste comunicări nu sunt date ale cuiva ci ale tuturor, responsabilitatea fiind egală, astfel încât, indiferent de manifestări, de analogii şi personificări, nu uitaţi că în aceste rânduri este vocea voastră, este cuvântul vostru în unitate cu întregul Univers, iar faptul că undeva, cineva, cândva, trebuia, se poate numai prin toţi şi toate, conform Planului Divin. Biblia, în limba ebraică, înseamnă carte, iar acest titlu *Viaţa pe Geea* nu înseamnă altceva decât VIAŢA. Vom continua, deci, prin prezentarea subsistemelor sociale, prin corelarea lor cu cele trei planete pe care le-am amintit la începutul acestei comunicări, prin civilizaţiile şi vibraţia existentă în aceste zone.

Solteris!

Va urma,
Sursa "Viata pe "Geea"